iar vantul ,fiu al focului de nostalgie
te va cerne cenusa,stropul meu de ploaie
nu iubesti tu oare,culorile curcubeului?
Si-n ochii tai vad regrete,regretele ca ieri, iubirea ta s-a risipit.Stii ca tu ai ars-o cu aceeasi inflacarare ce o iubeai si o protejai
si ai transformat-o-n cenusa.
Mereu iti aduci aminte de cenusa noastra,de fiecare data cand scumul de tigara iti arde palma sufletului.M-ai risipit iubire...mi-ai aruncat cenusa.Nu ai sperat sa pot reinvia din propria cenusa.Nici cimitir de amintiri nu ti-au ramas sa le plangi cu ochii tai frumosi si negri,nici cruce nu mai am,nici credinta
nu ti-a mai ramas,doar astepti minunea de maine. Speriat,ai crezut ca ai sa mori...si da, ai murit caci jumatatea ta de suflet a fost smulsa
de ghearele vulturilor.Ratacesti ca un stigoi pamantul sa-ti cauti linistea,dar is razboiele din tine si nu mai poti auzi sunetul tacerii.Timpul
te-a vindecat.Ai atins sunetul tacerii,ai soptit fara sa vorbesti,ai auzi fara sa asculti.Azi pasarea focului traieste mai intens in ochii tai...
privirea ta alinta phoenixul diminetii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu